Istoria rețetei & note
Pui cu capere este o rețetă românească veche din 1842, prezentată cu ingrediente, preparare și context istoric. Pagina reunește transcrierea disponibilă, notele editoriale și imaginea manuscrisului original.
Ingrediente – Pui cu capere
- 1 lingură bună unt
- 2 linguri făină
- 1 bucată ceapă
- zeamă de carne
- 1 bucată pui fiert
- 1 lingură oțet alb
- 3 linguri smântână
- mână capere
- coajă de lămâie
Manuscrisul original
Facsimil digitizat din arhiva 1842.
Narațiune istorică
# Pui cu capere (1842)
## Traducere fidelă în română modernă
Ie(i) o lingură bună de unt și o lași să se topească; pui două linguri de făină, pe care o lași să se prăjească ușor; pui o ceapă crestată în patru, zeamă de carne, pe cât va trebui ca să se subțieze, și o lași să fiarbă; apoi o strecori prin sită; pui într-însa o lingură de oțet alb, trei linguri de smântână, o mână de capere, coajă de lămâie tăiată foarte mărunt și pui puiul, lăsând să fiarbă până se vor găti.
Sfatul bucătarului
# Sfaturi moderne (nu fac parte din textul original)
- Fierbe sau rumenește ușor puiul separat, apoi încălzește-l în sosul de capere chiar înainte de servire.
- Călește făina doar până devine ușor aurie, ca sosul să rămână deschis la culoare.
- Adaugă caperele la final, ca să nu devină prea moi sau prea sărate.
- Gustă echilibrul dintre acru (oțet + lămâie) și gras (unt + smântână) înainte de servire.
Note suplimentare
# Note istorice și lingvistice
- „Caperele” sunt muguri marinați, folosiți aici ca ingredient de lux cu influență occidentală.
- Sosul se face ca un fel de rântaș fin: unt topit, făină, ceapă și zeamă de carne, apoi se strecoară.
- Oțetul alb și coaja de lămâie aduc aciditate și parfum, echilibrate de smântână.
- Puiul este deja fiert (sau prăjit ușor) și este finisat în sosul de capere.