Istoria rețetei & note
Supă pisată este o rețetă românească veche din 1842, prezentată cu ingrediente, preparare și context istoric. Pagina reunește transcrierea disponibilă, notele editoriale și imaginea manuscrisului original.
Ingrediente – Supă pisată
- pui
- 1/2 bucată franzelă albă
- zeamă de carne
- rânză (brânză tare)
- părole (gălușcuțe)
Manuscrisul original
Facsimil digitizat din arhiva 1842.
Narațiune istorică
# Supă pisată (1842)
## Traducere fidelă în română modernă
Se ia un pui și se prăjește, și jumătate de franzelă iar se prăjește; puiul însă să fie tăiat bucăți.
Când vor fi puiul și franzela prăjite, se pun în piuliță și se pisează bine.
Apoi se pun amestecate în oală și se umplu cu zeamă bună și se fierb un ceas.
Când va fi fiert, se dă prin sită; iar dacă zeama va fi prea groasă, se mai subțiază cu zeamă curată.
Când va fi de turnat în castron, se pun părole și rânză fiartă bine, tăiate mărunt, și felii de franzelă rumenite, și se dă la masă.
Sfatul bucătarului
# Sfaturi pentru bucătăria de azi
Aceste recomandări nu fac parte din textul original al rețetei. Sunt doar sugestii moderne pentru cei care vor să încerce supa.
1. Alegerea cărnii
- Poți folosi un pui întreg sau doar copane + aripi; important este să aibă oase, pentru gust mai bun în zeamă.
2. Pâinea
- Ideală este o franzelă albă de o zi. Se rumenește frumos la cuptor sau în tigaie, fără să se ardă.
3. Zeama de carne
- Fierbe separat un stock de pui (oase, legume, sare moderată) 1–2 ore, apoi folosește-l ca „zeamă bună” din rețetă.
4. Pisarea / mixarea
- Dacă nu ai piuliță mare, folosește un blender de mână sau un robot; lucrează în tranșe mici ca să nu forțezi aparatul.
5. Textură finală
- Dacă preferi o supă mai fină, strecoară lichidul printr-o sită foarte fină sau tifon dublu.
6. Servirea
- Pune în farfurie cubulețe de brânză tare (telemea bine uscată, caș afumat sau parmezan românesc) și crutoane din franzelă rumenită, apoi toarnă supa fierbinte peste ele.
Note suplimentare
# Note istorice
- „Pisată” înseamnă zdrobită într-o piuliță, nu tocată; piulița era unealtă de bază în bucătăria secolului XIX.
- „Zeamă bună” desemnează de obicei o supă clară de carne, făcută separat.
- „Un ceas” este unitatea de timp folosită în carte și înseamnă aproximativ o oră.
- „Rânză” indică o brânză tare, bine uscată sau maturată, frecvent folosită la garnisire.
- Autorul nu dă cantități exacte, ceea ce era obișnuit în rețetele vremii: se presupunea experiență practică a bucătarului.